Sterilizarea

Prin sterilizare se intelege distrugerea sau indepartarea tuturor formelor de existenta a micoorganismelor.
Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, dupa sursa folosita:
A. Metode fizice:
– prin caldura;
– prin iradiere.
B. Metode chimice:
– formolizarea;
– sterilizarea.
C. Metode biologice:
– sulfamide;
– antibiotice.

A. STERILIZAREA PRIN METODE FIZICE
Sterilizarea prin caldura se face prin doua metode: caldura umeda si caldura uscata. Caldura umeda se realizeaza prin trei metode:
– Fierberea in apa;
– Fierberea sub presiune;
– Sterilizarea prin vapori supraincalziti si sub presiune.

Sterilizarea prin caldura umeda
1. Fierberea se realizeaza in oale obisnuite, fierbatoare electrice sau vase sub presiune. La 3 atm, apa fierbe la 100 grade Celsius, dar la o altitudine de 10 atm, fierberea se produce la 95 grade, insuficienta pentru omorarea microbilor. De aceea, fierberea apei reprezinta o metoda de sterilizare incomplete, justificata numai in conditii de forta majora. Pentru cresterea temperaturii de fierbere se adauga, in apa, bicarbonat de sodium in proportie de 2-5 g%, adica o ligurita la 100 ml apa. Durata de fierbere este 30 minute.
2. Fierberea sub presiune se face in vase speciale, ermetic inchise si cu pereti rezistenti. Presiunea creste puterea de sterilizare, realizand o temperatura mai ridicata. Instrumentele de metal care se introduce in aceste vase trebuie curatite de sange, puroi si degresate. Aceste instrumente ruginesc prin fierbere. Daca introducerea instrumentelor se face dupa ce apa s-a incalzit si scoaterea lor se face inainte de racirea apei, procesul de oxidare se reduce. Exista obiceiul in spitale, de a fierbe la anumite perioade instrumentarul pentru al curate si a-i reda calitatea. Pentru aceasta se introduce borat de sodium sau bicarbonat de sodium in proportie de 20g la litru care curata si dizolva proteinele si cheagurile. Neajunsul consta in faptul ca pe aceste instrumente se depune o pelicula alba din substantele dizolvate. Folosirea de soda caustica in concentratie de 3g la litru se dovedeste mai utila, evitand aceste depuneri si realizand o mai buna curatenie a instrumentarului.
3. Sterilizarea prin vapori supraincalziti si sub presiune, reprezinta metoda ideala de sterilizare. Pentru aceasta este necesar autoclavul. Raportul dintre presiune si temperature creste puterea de sterilizare. Astfel, la o atmosfera se realizeaza o temperature de 120 grade, la 1,5 atmosfere se realizeaza 128 grade, la 2 atmosfere se realizeaza 136 grade. Se obtine la o presiune de 2,5 atmosfera o temperature de 144 grade timp de 30 minute, la care cei mai rezistenti spori, ciupercile si virusurile mor. Autoclavul este un aparat cu pereti rezistenti pentru a rezista la presiunile mari. Este prevazut cu o sursa de caldura capabila sa atinga temperaturile dorite amplificate de presiune. In interiorul autoclavului se gasesc rafturi pe care se aseaza casolete si cutiile de instrumente. Casoletele sunt cutiile de metal rotunde, prevazute cu un manson reglabil care acopera o serie de orificii care permit patrunderea aburiilor in interior si care se inchid dupa sterilizare pentru a evita patrunderea microbiilor. La exteriorul aparatului exista un manometru care marcheaza presiunea din interior si un termometru care arata temperature. Principiul de functionare a autoclavului este realizarea de vapori sub presiune prin incalzirea apei care se afla intr-un recipient situat deasupra sursei de caldura. Presiunea si temperatura dicteaza timpul necesar pentru o sterilizare corecta. Pentru controlul eficientei sterilizarii se folosesc teste speciale care contin substante incolore care isi modifica culoarea la temperaturile de 120 grade sau temperaturile mai crescute. Aceste substante se gasesc in flacoane ermetic inchise in care se introduc in casolete si cutiile de instrumente. Tubul Brown are trei variatiuni de culori in nuante diferite, in functie de temperatura. O metoda ingenioasa foloseste stampile cu solutii incolore cu amprenta de “steril” care la temperatura devine vizibila. In lipsa acestora se pot folosi eprubete inchise cu germeni si spori care se verifica dupa sterilizare in laboratorul spitalulului pentru a vedea eficienta sterilizarii.

Sterilizarea prin caldura uscata (ETUVA CU AER CALD)

Sterilizarea prin caldura uscata se realizeaza prin flambare sau prin Poupinel. Flambarea este o metoda de exceptie care nu confera o buna sterilizare decat in momentul in care instrumentul sau ansa de metal devine incandescenta. Este o metoda eficinta in laboratoarele de bacteriologie. Metoda flambarii unor instrumente, peste care sa turnat alcool, este ineficienta deoarece instrumentele se afla sub flacari si practic nu sunt complet sterilizate. Metoda optima de sterilizare prin caldura uscata se ralizeaza la POUPINEL. Acesta este un aparat cu pereti de metal, rezistenti dubli, intre care se afla azbest isolator. Sursa de caldura este electrica si trebuie sa asigure temperaturii ridicate la care sterilizarea sa fie realizata. In aparat exista un ventilator care omogenizeaza aerul din interior, pentru a avea temperature corecta in toate compartimentele. Pe rafturi se pun cutii cu instrumente de metal sau de sticla care rezida la temperature ridicate. Un termometru la exterior permite urmarirea temperaturii din aparat care trebuie sa atinga 160 grade eficiente dupa doua ore, 170 grade dupa o ora si jumatate sau 180 grade pentru o durata de 45 minute de sterilizare. Evident, ca in acest aparat nu se pot steriliza materilale care nu rezista la asemenea temperaturi. De obicei se sterilizeaza instrumentarul chirurgical sau de metal.

Sterilizarea prin iradiere
Sterilizarea prin iradiere necesita instalatii speciale, motiv pentru care este eficinta numai in industrie. Se folosesc radiatii Gama, emise de elemente radioactive, instalatiile sunt prevazute, cu mijloace de protectie care sa evite iradierea personalului care manipuleaza sterilizarea.
Ultrasunetele realizate, de asemenea, prin aparatura costisitoare,reprezinta metode folosite in industria de materiale sanitare (sonde, materiale de sudura), prin propietatea acestor raze de a distruge structurile interne ale microbilor. Materialele sanitare sterilizate prin aceste doua metode, vin la nivelul spitalelor si dispensarelor ambulate in mod corespunzator nemaifiind necesare alte metode de prelucrare a lor. In spitale se folosesc lampile de ultraviolete care au o putere redusa de penetrare, motiv pentru care ele sunt utile pentru sterilizarea unor suprafete cum ar fii: mesele de operatii, mesele de instrumente, mesele de pansamente, etc., expunerea se face timp de 6-24 ore.

B. STERILIZAREA PRIN METODE CHIMICE
Sterilizarea prin metode chimice se poate realiza in doua feluri: prin vapori de formol sau oxid de etilen prin imersie (scufundare) in solutii antiseptice. Sterilizarea prin vapori de formol se realizeaza in cutii metalice etanse. Pe rafturi se aseaza in special sonde sau materiale sanitare din cauciuciar sub ele se depun tablete de formol care degaja vaporii capabili sa distruga microbii, dupa un anumit timp care este strans legat de temperature. Astfel la o temperature de 17 grade C este nevoie de 24 ore, la 25 grade C de 2 ore iar la 50 grade C de 30 minute. In spitale se gasesc recipiente de metal dreptunghiulare inchis ermetic numite cutii Jeanette.
Sondele sterilizate pastreaza cristale de formol care pot fi iritante pentru mucoase motiv pentru care acest exces de formol trebuie neutralizat fie prin expunerea la aer, cateva minute, fie prin spalare cu alcool 70 grade, apa distilata sterila, etc. Sterilizarea prin vapori de etilen oxid, necesita instalatii asemanatoare cu autoclavul, deoarece solutia de etilenoxid se evapora la198 grade. In schimb acesti vapori sunt penetranti si putem introduce pentru sterilizare si materiale si instrumente ambulate. Vaporii patrund prin materialede plastic, lemn sau hartie. Se sterilizeaza prin aceasta metoda manusi sau sonde. Materialul sterilizat prezinta cristale de etilenoxid care irita tesuturile si trebuie neutralizate ca si in cazul de mai sus a vaporilor de formol.
Sterilizarea prin imersie se face prin scufundarea materilelor sau instrumentului in solutii antiseptice (acid fenic, fenol, bromocet, alcohols.
Dupa 12-24 ore se considera ca microbii au fost distrusi, dar metoda nu este recomandata decat in conditii de forta majora, cand nu avem alte posibilitatide sterilizare.

C. METODELE BIOLOGICE DE STERILIZARE
Metodele biologice de sterilizare folosesc substante care distrug microbii care au patruns in organism. Din aceasta categorie fac parte chimioterapicele si antibioticele. Aceasta se inpart in doua grupe mari:
– bacteriostatice care opresc multiplicarea microbilor (cloranfenicolul, tetraciclina sulfamide);
– bactericide care omoara microbii (penicilina, metranizadol).

Alegerea metodelor de sterilizare
Materialele moi, reprezentand comprese, campuri, halate, masti, manusi, ata, vata, etc, se sterilizeaza in autoclave.
Materialele de cauciuc, reprezentand sonde de diverse tipuri se sterilizeaza la 128 grade si 1,5 atm., prin vapori de formol sau oxid de etilensau, in caz de forta majora, prin fierbere.
Instrumentele de metal (pense, bisturie, etc) se sterilizeaza la poupinel.
Instrumentele optice (endoscoapele), bisturiul electric si alte aparate fine se sterilizeaza prin vapori de formol sau oxid de etilen.
Manusile si seringile de unica folosinta sunt primate direct in ambalaj izolatoare fiind sterilizate prin metode indistriale.

Dezinfectia blocului operator, a salilor de pansamente si saloanelor
Intre metodele de asepsie, un loc deosebit il reprezinta dezinfectia ciclica a blocurilor operatorii, salilor de pansamente si saloanelor. Aceasta dezinfectie este precedata in mod obligatoriu de curatirea mecanica si spalarea peretilor si pavimentelor cu detergenti si solutii antiseptice. Dezinfectia se realizeaza prin vapori de formol introdusi cu aparate speciale sau, in lipsa acestora, prin formol lichid, pus in recipiente si lasat sa se vaporizeze timp de 24 ore. Pentru aceasta, camerele respective trebuie sa fie inchise perfect. Daca ferestrele nu sunt etanse se pot ermetiza cu benzi de leucoplast sau scoci. Sub usi se pun campuri inbibate cu formol, in cazul ca acestea nu sunt ermetice. Dupa formolizare, raman pe peretii si pavimentele blocului operator, cristale de formol care sunt iritante pentru mucoase, producand tuse si lacrimare. Excesul de formol se poate neutraliza, simplu, prin lasare timp de 20-30 minute a unor solutii de amoniac in recipiente deschise. Vaporii de ammoniac neutralizeaza pe cei de formol. In salile de operatii sunt permisi maxim 300 germeni/m cub sau 2 germeni/m patrat. In acest scop, se efectueaza controale, punand in diverse colturi ale salii, cutii Petri cu medii de cultura pentru microbe care sa lase deschise un timp, dupa care, la laborator se numara germenii care au cazut, stabilinduse, in acest fel, valoare si eficienta dezinfectiei. Din pacate prin nerespectarea unor circuite corecte in salile de operatii se ajunge in situatia in care intr-o plaga operatorie pot sa cada intre 30-60.000 de germeni. Propagarea germenilor se face prin “picaturile lui Flugee”, care sunt emise prin vorbire, tuse si stanut de catre personalul medical si auxiliar. Aceasta justifica si impune purtarea mastilor pe gura si nas. Spalare pe maini de catre chirurgi reprezinta o metoda de asepsie obligatoriu. De asemenea echipamentul de protectie chirugical si al personalului din blocul operator, compus din bonete, masti, halate si manusi sterle, a care inbracare necesita reguli stricte ce se vor invata in stagile practice. Asepsia campului operator prin badijonarea tegumentelor din zona care va fi supusa operatiei, cu tincture de iod sau substante antiseptice, reprezinta o importanta masura de asepsie, indepartand microbii saprofiti existenti pe tegumentul bolnavului si care ar putea fi introdusi in plaga operatorie. Filtrul sau sala de pregatire preoperatorie are de asemenea un rol deosebit de important in prevenirea patrunderii de germeni in blocul operator. Germenii pot patrunde in blocul operator prin intermediul incaltamintei. Aceasta impune purtarea unor papuci sau botine de panza sterle pentru cei care patrund in blocul operator.

SUBSTANTELE ANTISEPTICE
Pentru realizarea asepsiei si antiasepsiei se folosesc substantelenumite antiseptice. Aceste substante trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– sa distruga germenii si porii lor;
– sa impiedice multiplicarea lor;
– sa menajeze tesuturile bolnavului.
Substantele antiseptice se inpart in doua categorii:
– substante antiseptice ciofilactice, care menajeaza tesuturile;
– substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbii distrug si tesuturile pe care au fost aplicate.
Antisepticele slabe cele mai cunoscute sunt reprezentante de sapunuri si colire, care in general contin substante antiseptice.
Gomenolul este o substanta antiseptica slaba care nu irita mucoasele.